Testament
As vrea sa fiu o marunta frimitura in coltul gurii tale… sa te sarut incet, iar tu sa nu ma simti; as sta acolo, linistita si tacuta, infruptandu-ma cu roadele buzelor tale…
As vrea sa fiu pamantul moale ce-ti intra intre degetele de la picioare cand mergi descult prin ploaie, sa-ti imbratisez degetul mic, iar tu sa nu stii; l-as invalui si l-as rasfata, managaindu-i toate ranile pe care tu, neatent, nu i le-ai alinat…
As vrea sa fiu cerneala ce-ti ramane pe maini atunci cand, fidel ideilor, iti supui ochii sa infrunte filele virgine; m-as prelinge incet pe incheietura mainii tale si as face dragoste cu fiecare rid fin pe care tu, in uitarea ta incrancenata, l-ai ignorat.
As vrea sa fiu urma lasata de cearsaf pe spatele tau cand te trezesti dimineata; m-as intinde linistita langa unduirile ce-ti canta senzualitatea si as dormi somnul cel mai dulce…
As vrea sa fiu fulgul ce-ti intra-n ochi cand te plimbi iarna, lasandu-te troienit… M-as topi si, cu daruire totala si fericire absoluta, mi-as inchina sfarsitul, transformandu-ma in lacrima efemera, inmormantarii tuturor durerilor tale…
